Lacrimile…

Lacrimile ce curg pe obrazul ei nu pot să prindă viaţă ca să vorbească şi să spună celor din jur ce simte ea, nu pot să alunge întunericul ce îi cuprinde inima sau să o facă să zâmbească atunci când sufletul se sfărâmă în bucăţele.Lacrimile nu pot decât să o ajute să îşi ducă povara mai departe, să se descarce de grămăjoara de gânduri şi sentimente negative pe care sufletul ei de atâta timp le-a strâns acolo.Şi-ar fi dorit ea ca acestea să fie mesagerul ei, să nu mai fie nevoită să spună de fiecare dată ce simte, ce o doare, pentru că nici măcar ea nu este în stare să descrie paharul cu gust de pelin pe care îl bea, şi de aceea uneori alege să tacă şi să fugă de ochii lumii. Are totuşi o nădejde în Dumnezeu, şi până nu de mult mai avea inimi în faţa cărora se putea deschide, dar acum a rămas doar ea, împreună cu lacrimile.Mulţi cred că se victimizează, ea însă ştie cu adevărat ce este în sufletul ei…

Advertisements