Abandon

abandonŞtiu că m-am schimbat, ştiu că am părăsit drumul pe care altă dată îl urmam cu bucurie, înţeleg că locul meu nu mai este acolo, sau poate nici măcar nu a fost dar eu m-am agăţat cu tărie de el, însă nu şi acum.L-am abandonat în sfârşit şi am priceput, oamenii nu sunt meniţi să rămână pentru totdeauna lângă tine, ei doar urcă în trenul tău până ajung la staţia dorită iar apoi coboară şi te lasă în urmă, unii se mai întorc dar alţii pleacă pentru totdeauna.De fapt, ţin să cred că ştiam deja acest lucru, însă ceea ce nu ştiam eu este faptul că nu trebuie să suferi în urma plecării lor ci trebuie doar să pricepi că ei nu mai sunt lângă tine.

Advertisements

Doamne, unde eşti?

uby-meu-sa-nu-fii-niciodata-trist_e67aedeeaaa4ffMă simt sleită de puteri, dar nu fizic ci sufleteşte.

Sufletul îmi este culcat la pământ, trecut prin vânturi, prin furtuni şi chiar prin uragane pe care de cele mai multe ori nu le-am înţeles.

Nici azi nu le înţeleg, nici azi nu am aflat cum ar trebui să reacţionez sau ce ar trebui să fac ca să ameliorez situaţia.

Mi s-a spus să apelez la TINE, şi de fiecare dată am făcut acest lucru, dar acum mă simt departe până şi de TINE.Acum mă simt pierdută de tot ce este în jurul meu.

Văd mulţi oameni care au nevoie de ajutor, văd mulţi oameni cărora nu le pasă, văd mulţi oameni care aruncă vina asupra ta deşi tu nu ai greşit cu nimic.

Cineva m-a învăţat să îi înţeleg, aşa că acum încerc să pun acest lucru în aplicare, şi chiar reuşesc.

Pot să îi scuz. Continue reading

P.S. Te iubesc!

Nu am cuvinte să pot descrie sentimentele ce au pus stăpânire pe mine în aceste momente.E o panică în jurul meu, simt fiori reci prin tot corpul, inima îmi bate cu putere şi ceva mă face să vreau să stau cât mai aproape de tine, să-ţi simt respiraţia, buzele calde, şi braţele puternice încolăcite în jurul meu.Simt o teamă pe care nu o pot descrie, dar cu toate acestea continui să te privesc în ochi fără să aştept vorbe ci doar să savurez momentul de tăcere.Privirea ta e caldă, iar chipul senin, te simt şi nu mă satur…Te am şi ştiu că sunt în siguranţă, dintr-o dată nu mai contează nimic altceva în afară de tine, problemele, grijile şi toate celelalte lucruri sunt undeva departe şi nu mă pot ajunge. Simt o pace imensă în suflet, simt căldura pe care inima ta mi-o trimite şi ştiu că aici şi acum sunt în locul potrivit cu persoana potrivită. Acest moment pare să dureze veşnic. Tresar de bucurie, fiori mulţi trec prin tot trupul meu şi realizez că am o dorinţă imensă de a te cuprinde în braţe şi de a nu-ţi mai da drumul niciodată. Eşti al meu, mereu vei fi, El mi te-a dat pentru că aveam nevoie unul de celălalt.

P.S. TE IUBESC!

Şi-mi vine câteodată…

Şi-mi vine câteodată să arunc cu grijile, problemele , cu mâinile sus în aer

Să las greutăţile să treacă şi să nu le mai dau frâu liber să mă atace. Să încui uşa inimii cu un lacăt gros care să nu poată fi deschis de nimeni altcineva în afară de tine.Şi-mi vine câteodată să plâng, să urlu şi să dau afară tot ce simt, dar mă rezum la tăcere şi la zâmbete false, la vestitul “sunt bine” pentru că nu trebuie să ştie toată lumea ce am, unii chiar nu îţi vor binele.Şi-mi vine câteodată să mă plimb prin natură, să te ţin de mână şi să îţi zâmbesc…Şi-mi vine câteodată să las totul şi să fug cu tine spre oriunde…

Lacrimile…

Lacrimile ce curg pe obrazul ei nu pot să prindă viaţă ca să vorbească şi să spună celor din jur ce simte ea, nu pot să alunge întunericul ce îi cuprinde inima sau să o facă să zâmbească atunci când sufletul se sfărâmă în bucăţele.Lacrimile nu pot decât să o ajute să îşi ducă povara mai departe, să se descarce de grămăjoara de gânduri şi sentimente negative pe care sufletul ei de atâta timp le-a strâns acolo.Şi-ar fi dorit ea ca acestea să fie mesagerul ei, să nu mai fie nevoită să spună de fiecare dată ce simte, ce o doare, pentru că nici măcar ea nu este în stare să descrie paharul cu gust de pelin pe care îl bea, şi de aceea uneori alege să tacă şi să fugă de ochii lumii. Are totuşi o nădejde în Dumnezeu, şi până nu de mult mai avea inimi în faţa cărora se putea deschide, dar acum a rămas doar ea, împreună cu lacrimile.Mulţi cred că se victimizează, ea însă ştie cu adevărat ce este în sufletul ei…