Zile urâte…

524832_465078226895804_355636894_nZilele proaste nu le numesc în nici un fel, sunt doar zile seci fără nimic bun în ele, zile în care totul pare să fie fără speranţă, fără rost. Mă bucur însă că aceste zile vin rar pe la mine şi pleacă repede…

Şi totuşi uneori au o intensitate atât de mare încât întreaga viaţă îţi rămâne afectată, şi ori de câte ori ai un necaz îţi mai aduci aminte şi de cele din urmă care nu sunt vindecate, cele care nu se vor vindeca niciodată, nici măcar la bătrâneţe.

Aş putea spune că urăsc viaţa, dar aş minţi, pentr5u că iubesc viaţa, şi întotdeauna trăiesc cu gândul că am motive pentru care să mulţumesc şi pentru care să continui să sper, şi chiar dacă nu aş avea, îl am pe Dumnezeu, cu El am totul.

Prefer să las amintirile urâte legate de cei dragi, şi să reţin doar lucrurile bune…

Prefer să fiu eu cea care iartă, şi iubeşte şi dă totul…

Şi totuşi astăzi pare o zi urâtă şi fără sens.Mă simt de parcă ar trece anii pe lângă mine, de parcă cumva mâine aş fi deja bătrână şi totul ar fi în zadar. Să mă cert cu timpul pentru asta? Sau cu mine?

Nu ştiu ce îmi lipseşte cel mai mult, dar ştiu sigur că ceva îmi lipseşte şi mă face să văd asta în fiecare zi care se scurge.

Câteodată mi se pare că oamenii de lângă mine sunt atât de fragili încât au să se spargă şi nu am să îi mai am, mi-e frică că am să îi pierd la fel cum i-am pierdut pe cei de dinaintea lor. Cu fiecare zi ce trece rămân tot mai puţine persoane lângă mine, şi nu ştiu de ce Dumnezeu vrea ca lucrurile să fie aşa, sper doar ca pe cele pe care le am lângă mine acum să nu le pierd.

Advertisements