P.S. Te iubesc!

Nu am cuvinte să pot descrie sentimentele ce au pus stăpânire pe mine în aceste momente.E o panică în jurul meu, simt fiori reci prin tot corpul, inima îmi bate cu putere şi ceva mă face să vreau să stau cât mai aproape de tine, să-ţi simt respiraţia, buzele calde, şi braţele puternice încolăcite în jurul meu.Simt o teamă pe care nu o pot descrie, dar cu toate acestea continui să te privesc în ochi fără să aştept vorbe ci doar să savurez momentul de tăcere.Privirea ta e caldă, iar chipul senin, te simt şi nu mă satur…Te am şi ştiu că sunt în siguranţă, dintr-o dată nu mai contează nimic altceva în afară de tine, problemele, grijile şi toate celelalte lucruri sunt undeva departe şi nu mă pot ajunge. Simt o pace imensă în suflet, simt căldura pe care inima ta mi-o trimite şi ştiu că aici şi acum sunt în locul potrivit cu persoana potrivită. Acest moment pare să dureze veşnic. Tresar de bucurie, fiori mulţi trec prin tot trupul meu şi realizez că am o dorinţă imensă de a te cuprinde în braţe şi de a nu-ţi mai da drumul niciodată. Eşti al meu, mereu vei fi, El mi te-a dat pentru că aveam nevoie unul de celălalt.

P.S. TE IUBESC!

Advertisements

Şi-mi vine câteodată…

Şi-mi vine câteodată să arunc cu grijile, problemele , cu mâinile sus în aer

Să las greutăţile să treacă şi să nu le mai dau frâu liber să mă atace. Să încui uşa inimii cu un lacăt gros care să nu poată fi deschis de nimeni altcineva în afară de tine.Şi-mi vine câteodată să plâng, să urlu şi să dau afară tot ce simt, dar mă rezum la tăcere şi la zâmbete false, la vestitul “sunt bine” pentru că nu trebuie să ştie toată lumea ce am, unii chiar nu îţi vor binele.Şi-mi vine câteodată să mă plimb prin natură, să te ţin de mână şi să îţi zâmbesc…Şi-mi vine câteodată să las totul şi să fug cu tine spre oriunde…

Lacrimile…

Lacrimile ce curg pe obrazul ei nu pot să prindă viaţă ca să vorbească şi să spună celor din jur ce simte ea, nu pot să alunge întunericul ce îi cuprinde inima sau să o facă să zâmbească atunci când sufletul se sfărâmă în bucăţele.Lacrimile nu pot decât să o ajute să îşi ducă povara mai departe, să se descarce de grămăjoara de gânduri şi sentimente negative pe care sufletul ei de atâta timp le-a strâns acolo.Şi-ar fi dorit ea ca acestea să fie mesagerul ei, să nu mai fie nevoită să spună de fiecare dată ce simte, ce o doare, pentru că nici măcar ea nu este în stare să descrie paharul cu gust de pelin pe care îl bea, şi de aceea uneori alege să tacă şi să fugă de ochii lumii. Are totuşi o nădejde în Dumnezeu, şi până nu de mult mai avea inimi în faţa cărora se putea deschide, dar acum a rămas doar ea, împreună cu lacrimile.Mulţi cred că se victimizează, ea însă ştie cu adevărat ce este în sufletul ei…